A trecut Crăciunul, acuşi vine Paştele, dar sufletul meu
ignorant în cele sfinte nu îşi găseşte liniştea, din cauza celor citite prin
presă, în special cea cu fir (adică online) despre cartea papei.
Cum care carte? Cea în care
sfinţia sa, ca să nu zic OMUL, explică ce şi cum despre naşterea lui Isus. Am
aflat că se cheamă Jesus of Nazareth: The Infancy Narratives şi din start vă
spun că nu o să o cumpăr. Din mai multe motive, printre care enumăr:
- mă enervează autorul
- nu mă pasionează tematica religioasă
- nu am chef să îi fac rating
Bine, cu ultima chestie o pot
lăsa mai moale, adică accept să o primesc cadou, mai ales dacă e second hand,
ca totuşi să nu îi crească prea mult tirajele.
Deci, la a treia mână citire (
prima – jurnaliştii străini, a doua – cei români care au tradus probabil doar
articolele din afară), am aflat cu stupoare, surprindere şi şoc câteva detalii
legate de evenimentul sus menţionat. Şi de mistificarea abominabilă în care am
trăit de milenii. Şi de ignoranţa populaţiei evlavioase sau mai puţin evlavioase.
Cu o precizie ce ar face şi un
paparazzi invidios, papa ne explică cum că n.a fost picior de animal la
naşterea lui Isus. Nu tu văcuţe să îi dea lapte, nu cai să îl încălzească.
Nimic în afară de părinţi, că preafericitul sau cum i s-o fi spunând nu zice de
metodele de naştere, de moaşă, de ginecolog...
Un alt aspect trist e că am aflat
că în principiu cântăm colinde ca tembelii. Cică îngerii au vorbit, nu au
cântat, încât noi behăim degeaba colinde, că nimeni din staff-ul de sus nu le
ia în seamă. Aşa că nu putem decât să ne
bucurăm noi de ele în continuare, până ne obosim, că din cer nu le aude nimeni.
Dar ştiţi care e partea cea mai
tragică a revelaţiei furnizate de papa? Nu zice nimic de ler...
Eh, noi să auzim de bine!
